Comuna Vama se află în Depresiunea Oaşului la sud-est de poalele Munţilor Gutâi la o altitudine de 185 m faţă de nivelul mării, cel mai înalt punct fiind Muntele Mic (Heghişa) cu o înălţime de 1011 m.
Este situată în partea de est a judeţului Satu-Mare, la o distanţă de 45 km, de municipiul Satu-Mare şi 4 km, faţă de oraşul Negreşti-Oaş (la nord-est), fiind învecinată și cu localitatea Oraşu-Nou şi comuna Racşa (la vest), iar la sud se învecinează cu comuna Nistru din judeţul Maramureş.
Atestarea documentară a localităţii Vama este din anul 1270 iar documentele scrise care amintesc existenţa comunei Vama datează din anul 1375, menţionate într-un manuscris intitulat ,,Monografia Tării Oaşului”. Numele comunei “Vama” vine de la punctul vamal care a existat pe vremuri, unde se plătea vamă pentru transportul de lemne şi alte mărfuri care mergeau spre Cehia, Slovacia şi Polonia. De atunci a rămas pentru totdeauna numele de “Vama”.
Populația comunei Vama, conform recensământului din anul 2011, se cifrează la 3680 de locuitori (populația stabilă a comunei fiind de 3358) cuprinzând mai multe naționalități, după cum urmează: români – 2402, maghiari – 937, rromi – 12, germani – 3, italieni – 1, francezi – 1, nedeclarați – 2. (http://www.vama-sm.ro)
La ora actuală, localitatea Vama dispune de un nucleu mic de unităţi de prestări 
servicii. După anul 1990, aceste unităţi au devenit nerentabile, populaţia a început să emigreze, iar forţa de muncă rămasă în țară a fost atrasă de noile societăţi înfiinţate care prestează diferite munci în toată ţara. Din datele statistice furnizate de Camera de Comerţ reiese că, în perioada 2002-2006, în zona Ţării Oaşului, numărul întreprinderilor mici şi mijlocii a crescut, înregistrându-se şi o dezvoltare accentuată a celor existente dinainte. De asemenea, se constată o creştere a ofertei de muncă în domeniul electrotehnicii şi automatizărilor, în special pentru operatori tehnică de calcul.
Practicarea agriculturii ecologice, valorificarea fructelor de pădure şi a plantelor medicinale, apicultura, prelucrarea fructelor şi legumelor, prelucrarea cărnii, a laptelui, a lânii, constituie, de asemenea, tot atâtea idei de afaceri pe care locuitorii le pot pune în practică. În condiţiile dezvoltării durabile a Ţării Oaşului, demararea unei afaceri în domeniul agroturismului presupune formarea încă din şcoală a unor competenţe largi, de la studierea pieţei de agroturism la abilitatea de a iniţia şi derula o afacere proprie, la manifestarea unui comportament agroturistic sau antrenarea turiştilor în activităţile proprii gospodăriei montane. Igienizarea şi amenajarea izvoarelor de ape minerale şi sulfuroase ar putea, de asemenea, să reprezinte oportunităţi de afaceri pentru locuitorii zonei.
Locuitorii din mediul rural sunt proprietari de terenuri agricole şi păduri, ceea ce constituie un cadru favorabil demarării unei afaceri proprii în agricultură şi silvicultură. Poluarea redusă din zonă permite valorificarea fructelor de pădure, a plantelor medicinale şi a ciupercilor. Competenţele formate în şcoală stimulează iniţierea unor activităţi economice legate de prelucrarea şi comercializarea lor.
Istvánfi Géza
O particularitate a locuitorilor acestei comune este practicarea din cele mai vechi timpuri a OLĂRITULUI, meșteșug prin care au dus renumele comunei în toată țara și chiar în străinătate sub genericul CERAMICA DE VAMA, un meșteșug practicat de-a lungul vremii de un număr însemnat de meșteri, însă, în zilele noastre acest meșteșug este pe cale de dispariție datorită faptului că obiectele de ceramică nu mai sunt folosite în gospodării decât cu rol decorativ. În anii ’70, a existat în școală un atelier de olărit în care se desfășurau orele de practică ca alternativă la agricultură.